Sunt cateva despartiri in viata care definesc un barbat: ruperea atei, chelirea si caderea unghiilor.

Degeaba ti se rupe ata sau chelesti! Daca nu ti-au cazut unghiile niciodata, atunci nu esti barbat adevarat. Inseamna ca nu te-a mancat niciodata in cur sa faci o prostie, ti-a fost prea frica, deci nu esti barbat.

Eu sunt barbat si m-a mancat in cur, mancarime explicabila pentru ca nu ma mai spal de cand am apometre. Din aceasta cauza unghiile de la picioare nu au mai suportat mirosul si m-au parasit. Curului ii era mai greu sa imi dea papucii.

Scot la licitatie unghiile mele. E o parte din mine. Asa ca poti avea si tu o bucata din Mazgalici la pretul de  10.000 de euro. Daca nu vrei sa cumperi, de ce te bagi in seama ? ! Nu ai valoare nici cat unghia mea de la picior… Off, valoarea mea, valoarea mea.

Read the rest of this entry »

Share on Facebook

Jucatorii dinamovisti iar au ajuns de caruta. Au dat cu oistea’n gard si gardul fiind mai destept a cedat si pe unde a cazut gardul au navalit pe teren suporterii. Apoi jucatorii dinamovisti care se rup in figuri pe la TV, riscau sa iasa cu figurile rupte si au inceput sa fuga cum nu fugisera tot meciul in care facusera figuratie.

Deoarece nici un bodyGARD sau GARDian nu a intervenit in calea suporterilor cand acestia au pus gradul la pamant inseamna ca bodygarzii si gardienii nu trebuiau sa apere gardul de suporteri, ci gardul trebuia sa ii apere pe bodygarzi si gardieni. Poate ca se intrebau “who let the dogs out”? (Dinamo sunt cainii rosii) .

Nu ar fi fost rau ca suporterii o data intrati pe teren sa fie lasati sa si joace, la cum dadeau cu picioarele in gard si cum ii driblau pe oamenii de ordine sigur s-ar fi descurcat mai bine pe teren. Nu au avut ocazia sa arate ce pot pentru ca arbitrul s-a suparat si a luat jucaria, adica mingea si a oprit meciul. Nu stiu de ce s-a suparat atat de tare ca nici macar nu erau gardul sau mingea lui. De ce o fi plecat, oare il chemase maicasa la masa?

Nu-i nimic, sper ca suporterii navalitori au fost vazuti de vanatorii de “talente” si o sa devina si ei fotbalisti, sa sa semneze pe mai multi ani cu o echipa de top din cadrul Cupei Penintenciarelor. Acolo sigur vor vrea sa rupa gardul si sa iasa din teren, dar acolo gardurile sunt mult mai mari. Dar marii huliganii nu sunt in tribune, huliganii adevarati stau la loje si sunt conducatorii din fotbal. Ei nu sar gardul, ei sar calul. Ei nu au meciuri, au razboaie, ei sunt razboinici ai luminii, ei sunt spartani. Se lauda ca vor face mari performante, sunt niste “performeri orali” mai buni decat Laura Andresan. Ei incita la violenta si peste ei ar trebui sa navaleasca suporterii.

Share on Facebook

V-ati gandit vreodata ce s-ar intampla daca Romania are fi lovita de bombe atomice? Ne-ar distruge tot, am deveni saraci, urati  si irascibili, adica ne-am transforma in bulgari.

Share on Facebook

Am vazut-o cum se stingea, era din ce in ce mai slabita, nu se mai misca, respira greu si tinea ciocul deschis ca si cand s-ar fi sufocat. Murea sub ochii mei si eram inutil decat un gainat de vrabie. Nu, nu trebuie sa moara! Poate e doar obosita sau ii e sete, fug repede sa ii aduc seringa cu care ii dadeam apa. Poate ii cald, bag ventilatorul. Sau poate ca nu e nimic anormal, asa fac vrabiile…

Dar orele treceau si respira din ce in ce mai rar si ochii micuti ii se inchideau din ce in ce mai mult. Desi e evident ca e pe moarte refuzam sa cred ca va muri, in mintea mea inventam explicatii din ce in ce mai stupide pentru starea in care era. Intr-un final ea a obosit sa mai lupte si inchis ochisorii de tot, a lasat capul intr-o parte si a cazut pe spate… Asa fac vrabiile cand mor. Si vrabiile mor.

A murit prea devreme, nu invatase sa zboare sau sa manance singura, abia ii creascusera penele. Abia  invatase sa deschida ciocul cand ii dadeam mancare. Visam ca peste un timp, cand o sa invete sa zboaresa sa ii dau drumul si sa o aud ciripind pe la geam. M-as fi uitat atent la toate vrabiile poate as fi recunoscut-o. Nici nu mai conta daca o mai vedeam, cand as fi vazut un stol de vrabii m-as fi simtit si eu “om”.

Dar daca a murit din cauza mea? Poate nu trebuia sa o las pe balcon ca era prea cald, poate i-am dat prea multa mancare sau poate prea putina… Poate era mai bine sa nu il aduc in casa. Poate, poate… doar regrete.

Asta mi-a fost o lectie de viata! Toti mor prea devreme si o sa vedem cu apropiatii mor sub ochii nostrii. Daca moartea unei vrabii poate fi atat de dureroasa, celelalte vor fi ingrozitoare. Ceasul ticaie si nici nu stim cat timp a mai ramas. Fara sa ne dam seama locul celor dragi va fi luat de regrete si cu moartea fiecaruia o sa moara si o parte din noi pana cand o sa murim cu totul facandu-i pe altii sa regrete.  Asa e viata si asa e si moartea. Fa ce ai de facut azi, maine s-ar putea sa nu mai ai cu cine sau s-ar putea sa nu mai existe “maine”.

La revedere, ne reintanlim in maxim 50-60 de ani… Saluta-mi si papagalul

Ma duc sa meditez pe balcon cu un pahar de bere si o bucata de paine cu care sa  hranesc vrabiile de afara.. PLM ce tie si cu viata asta.

Share on Facebook