Dupa ce mi-a murit prima vrabie, Dumnezeu mi-a mai dat o sansa de a-mi rascumpara greseala si am mai gasit o vrabie.

De data asta puteam sa mor eu impreuna cu ea. Vrabia era pe strada si fara sa gandesc m-am dus repede sa o iau ca nu putea zbura. Am luat-o in mana, dar era sa o iau rau de tot in mana ca putin a lipsit ca o masina sa ne ia pe amandoi si sa ne faca sa putem zbura. Deci era sa ma omoare vrabia pe mine! Poate ca vrabia aceasta era reincarnarea primei vrabii, s-a intors pe pamant ca sa se razbune pe mine si sa ma omoare.

Atunci nu m-am gandit la asta, eu ma gandeam ca o sa am foarte mare grija de ea, ca asta e nu e pui cum era cealalta vrabie si e mai rezistenta, ca o sa fiu foarte atent si o sa imi treaca amintirea neplacuta cand mi-a murit celalalta pasare. Si nici nu am terminat eu bine de gandit ca vad cum vrabia lasa capul intr-o parte si moare. Nu i-am facut nimic, va jur. Cred ca vrabia era bolnava si vroia sa se sinucida!

Pana acum am omorat un papagal, un peste, o vrabie, inca o vrabie acum si multe altele alte vietati pe care inca nu le-am marturisit pe blog si care ma apasa pe suflet (constiinta nu am). Pe tot ce pun mana moare, imi e si frica sa ma duc la baie, imi e frica  sa nu culce capul si ea si nu o sa se mai scoale niciodata.

Share on Facebook