Sigur ati auzit de paparazzi, paparazii foto sau video. Ei bine, eu sunt primul exemplar dintr-o noua specie paparazzi, paparazzul audio. Baietii de la Voltaj le-au scos in secret la o melodie pe fetele de la Blaxy Girls. Si melodia ar fi ramas secret, daca nu m-as fi deghizat in microfon si nu as fi reusit sa inregistrez melodia.

Voltaj feat. Blaxy Girls – Vara trecuta (ploua, ploua)
Din moment ce Voltaj a vrut sa cante cu Blaxy Girls inseamna ca ori Blaxy Girls au invatat sa cante ori Blaxy Girls mimeaza atat de bine incat i-au pacalit pana si pe Voltaj.

Ai curaj sa citesti mai departe?

Un om necajit – de Mihail Sadoveanu

Unii o fac de oaie, altii si-o fac de oaie cand o f..t pe oaie. Din a doua categorie face parte si omul din poza. Acesta isi adusese prietena la mare si o scoatea in fiecare zi pe plaja. Desi in poze le-am ascuns fetele, va asigur ca nici omul si nici oaia nu sunt Gigi Becali.

Omul asta a luat-o mai rau decat mine la laba. Mie mi-au sarit unghiile, dar lui a trebuit sa ii bage laba in ghips. Vestea buna e ca acum o are mereu tare. Vestea proasta e ca de la a atata luat la laba a facut bataturi in palme si acum trebuie sa se deplaseze cu ajutorul palmelor si a carjelor, si il doare.

Omul asta e bolnav, cum sa iti iei oaie ?!? I-ati frate vaca! Are vaca niste tate… Sau i-ati frate capra. Pai ce faci, iti e oaie si o pui capra? E plina lumea de oameni bolnavi, cred ca am ramas singurul sanatos.

Da, am făcut topless!  Nu te mai uita la sânii mei, perversule!

Ce-i mai mică şi mai mică decât puţa de furnică? Puţa lui Mâzgălici (acum ştiţi de ce poza de sus nu coboară sub buric). Dar ce e mai mic şi mai mic decât puţa lui Mâzgalăici? Peştisorul de argint.

Anul ăsta în concediu am prins în mare peştişorul de argint. Peştişorul de aur fusese prins deja de un manelist care îl purta la gât. Bine că nu l-am prins pe ăla de bronz. Peştisorul de bronz nu era un peştişor care să îndeplinească dorinţe. Era un peştişor care stătuse prea mult la soare.

Ai curaj sa citesti mai departe?

Sotia imi reproseaza ca doar ea face treburile casei. M-a convins ca trebuie sa fac si eu ceva deoarace ea nu se mai descurca singura. Si am facut… mi-am mai mai luat o sotie.

Sunt cateva despartiri in viata care definesc un barbat: ruperea atei, chelirea si caderea unghiilor.

Degeaba ti se rupe ata sau chelesti! Daca nu ti-au cazut unghiile niciodata, atunci nu esti barbat adevarat. Inseamna ca nu te-a mancat niciodata in cur sa faci o prostie, ti-a fost prea frica, deci nu esti barbat.

Eu sunt barbat si m-a mancat in cur, mancarime explicabila pentru ca nu ma mai spal de cand am apometre. Din aceasta cauza unghiile de la picioare nu au mai suportat mirosul si m-au parasit. Curului ii era mai greu sa imi dea papucii.

Scot la licitatie unghiile mele. E o parte din mine. Asa ca poti avea si tu o bucata din Mazgalici la pretul de  10.000 de euro. Daca nu vrei sa cumperi, de ce te bagi in seama ? ! Nu ai valoare nici cat unghia mea de la picior… Off, valoarea mea, valoarea mea.

Ai curaj sa citesti mai departe?

Jucatorii dinamovisti iar au ajuns de caruta. Au dat cu oistea’n gard si gardul fiind mai destept a cedat si pe unde a cazut gardul au navalit pe teren suporterii. Apoi jucatorii dinamovisti care se rup in figuri pe la TV, riscau sa iasa cu figurile rupte si au inceput sa fuga cum nu fugisera tot meciul in care facusera figuratie.

Deoarece nici un bodyGARD sau GARDian nu a intervenit in calea suporterilor cand acestia au pus gradul la pamant inseamna ca bodygarzii si gardienii nu trebuiau sa apere gardul de suporteri, ci gardul trebuia sa ii apere pe bodygarzi si gardieni. Poate ca se intrebau “who let the dogs out”? (Dinamo sunt cainii rosii) .

Nu ar fi fost rau ca suporterii o data intrati pe teren sa fie lasati sa si joace, la cum dadeau cu picioarele in gard si cum ii driblau pe oamenii de ordine sigur s-ar fi descurcat mai bine pe teren. Nu au avut ocazia sa arate ce pot pentru ca arbitrul s-a suparat si a luat jucaria, adica mingea si a oprit meciul. Nu stiu de ce s-a suparat atat de tare ca nici macar nu erau gardul sau mingea lui. De ce o fi plecat, oare il chemase maicasa la masa?

Nu-i nimic, sper ca suporterii navalitori au fost vazuti de vanatorii de “talente” si o sa devina si ei fotbalisti, sa sa semneze pe mai multi ani cu o echipa de top din cadrul Cupei Penintenciarelor. Acolo sigur vor vrea sa rupa gardul si sa iasa din teren, dar acolo gardurile sunt mult mai mari. Dar marii huliganii nu sunt in tribune, huliganii adevarati stau la loje si sunt conducatorii din fotbal. Ei nu sar gardul, ei sar calul. Ei nu au meciuri, au razboaie, ei sunt razboinici ai luminii, ei sunt spartani. Se lauda ca vor face mari performante, sunt niste “performeri orali” mai buni decat Laura Andresan. Ei incita la violenta si peste ei ar trebui sa navaleasca suporterii.

V-ati gandit vreodata ce s-ar intampla daca Romania are fi lovita de bombe atomice? Ne-ar distruge tot, am deveni saraci, urati  si irascibili, adica ne-am transforma in bulgari.

Am vazut-o cum se stingea, era din ce in ce mai slabita, nu se mai misca, respira greu si tinea ciocul deschis ca si cand s-ar fi sufocat. Murea sub ochii mei si eram inutil decat un gainat de vrabie. Nu, nu trebuie sa moara! Poate e doar obosita sau ii e sete, fug repede sa ii aduc seringa cu care ii dadeam apa. Poate ii cald, bag ventilatorul. Sau poate ca nu e nimic anormal, asa fac vrabiile…

Dar orele treceau si respira din ce in ce mai rar si ochii micuti ii se inchideau din ce in ce mai mult. Desi e evident ca e pe moarte refuzam sa cred ca va muri, in mintea mea inventam explicatii din ce in ce mai stupide pentru starea in care era. Intr-un final ea a obosit sa mai lupte si inchis ochisorii de tot, a lasat capul intr-o parte si a cazut pe spate… Asa fac vrabiile cand mor. Si vrabiile mor.

A murit prea devreme, nu invatase sa zboare sau sa manance singura, abia ii creascusera penele. Abia  invatase sa deschida ciocul cand ii dadeam mancare. Visam ca peste un timp, cand o sa invete sa zboaresa sa ii dau drumul si sa o aud ciripind pe la geam. M-as fi uitat atent la toate vrabiile poate as fi recunoscut-o. Nici nu mai conta daca o mai vedeam, cand as fi vazut un stol de vrabii m-as fi simtit si eu “om”.

Dar daca a murit din cauza mea? Poate nu trebuia sa o las pe balcon ca era prea cald, poate i-am dat prea multa mancare sau poate prea putina… Poate era mai bine sa nu il aduc in casa. Poate, poate… doar regrete.

Asta mi-a fost o lectie de viata! Toti mor prea devreme si o sa vedem cu apropiatii mor sub ochii nostrii. Daca moartea unei vrabii poate fi atat de dureroasa, celelalte vor fi ingrozitoare. Ceasul ticaie si nici nu stim cat timp a mai ramas. Fara sa ne dam seama locul celor dragi va fi luat de regrete si cu moartea fiecaruia o sa moara si o parte din noi pana cand o sa murim cu totul facandu-i pe altii sa regrete.  Asa e viata si asa e si moartea. Fa ce ai de facut azi, maine s-ar putea sa nu mai ai cu cine sau s-ar putea sa nu mai existe “maine”.

La revedere, ne reintanlim in maxim 50-60 de ani… Saluta-mi si papagalul

Ma duc sa meditez pe balcon cu un pahar de bere si o bucata de paine cu care sa  hranesc vrabiile de afara.. PLM ce tie si cu viata asta.

Cred ca duhul din sticla (de bere) m-a inteles gresit cand i-am zis ca “vreau sa am noroc la pasarici”.
Dupa ce am gasit un papagal, de curand am gasit o pasarica si mai mica, un pui de vrabie care putea sa zboare cam cat pot eu.

L-am adus acasa, i-am indeplinit visele, i-am adus malaiul la care visa. L-am primit cu paine si  apa. El nu vroia sa manance, pana ne-am documentat noi pe net ca trebuie sa ii bagam pe gat. Doamne, suntem mai prosti decat un pui de vrabie!

Nici nu pot spune cat de fericit m-a facut acest pui de vrabie! In viata mea nu cred ca am vazut ceva mai dragut, excluzand clipele in care ma privesc in oglinda. Nu trecea  o ora sa nu ma duc pe balcon sa vad ce mai face. Cand ii era foame se invatase sa deschida ciocul, se invatase cu noi si nu se mai speria cand imi vedea fata.

Eram atat de entuziasmat, parca ma intorsesem in copilarie, unde pentru mine oricum e usor sa ma intorc pentru ca nu am plecat prea departe de ea. Nu imi amintesc cand am fost ultima oara atat de fericit. Si cel mai frumos e ca intrebarea “pot sa o pastrez?” era doar retorica. Am vrut sa impartasesc cu voi bucuria si am facut un filmulet cu el.

Nu-i asa ca e minunat? Nu mi-as dar vrabia din mana nici macar pe un stol de ciori de pe un gard.

In toate bancurile cu olteni exista un sambure de cirese sau de adevar.

Am mai vazut pe la TV stiri cu olteni care sunt fascinati de curul lor si tot isi baga in el chestii. In schimb, moldovenii sunt atrasi de p..a, in care isi baga  alte chestii. E clar ca pe olteni ii mananca in cur, iar pe moldoveni ii doare-n p..a. Ar fi foarte fericiti si ocupati daca am amesteca  betivii olteni cu cei moldoveni.

Eu cred ca olteanul si-a  bagat ciocanul lui in cur apoi a plecat  pana la vecinul sa imprumute al doilea ciocan. Dupa ce a batut cu ciocanul din cur la usa, vecinul deschide si ii imprumuta ciocanul pentru ca lui nu ii trebuia, vecinul isi bagase toporul din cur.  Apoi dupa trei zile de cautari, cand nu a mai gasit niciun ciocan sa isi bage in cur, s-a dus la spital ca sa ii scoata ciocanele, sa si le poata baga iar.

Ajuns la spital, doctorul s-a mirat cand l-a vazut, nu se astepta la asta. El astepta un pacient care isi bagase in cur niste cuie. Dupa ce i-a scos ciocanele, doctorul nu l-a lasat sa si le bage iar, ca a zis ca ii trebuie lui, ca  nu are cu ce sa isi bata  in cur cuiele scoase de la celalalt pacient, data trecuta se chinuise sa si le bata cu niste chei franceze.

Ce barbat se ascunde dupa prosopul din filmulet?

Ion Iliescu nu e nascut in Oltenia ci in Oltenita, el si-ar fi bagat in cur un ciocan si o secera.
Mircea Solcanu sau Catalin Botezatu nu pot fi pentru ca ei isi baga p..e in cur, uneori unul altuia.
Sa fie Leonard Doroftei care “a dat drumul la ciocane si ne-a spart” si antrenorul i-a aruncat prosopul?

Din partea mea cu dedicatie speciala aceasta melodie pentru nenea oltean.

Oricum, eu nu sunt asa de prost ca olteanul ala sa imi bag doua ciocane in cur ca sa sparg samburii, eu mi-as fi bagat un ciocan si o nicovala ca se sparg mai bine.